Intr-o dimineaţă însorită de duminică mă tot uitam prin copacii pe care-i puteam atinge cu gîndul, la frunzele acestora care-şi recăpătau verdeaţa pe care-au lăsat-o în urmă cu două sezoane şi mi-a trecut prin gînd sentimentul reînvierii. Căutînd prin fiţuicile aruncate prin cameră, am dat de cîteva zeci de pagini de notiţe, m-am decis să închid ochii, să mă las purtat de valul Universului şi să mă opresc la o pagină care să-mi fie izvor de inspiraţie pentru respectiva duminică. În căutările mele am surprins un citat care mi-a inspirat dintotdeauna teama trecutului. Mi-am spus că trebuie să fiu bărbata Zoe şi să atac frontal subiectul citatului.
Citatul este un extras dintr-o convorbire dintre doamna Maylie şi Oliver Twist: „Oliver, my child,” said Mrs. Maylie, ”where have you been, and why do you look so sad? There are tears stealing down your face at this moment. What is the matter?” „It is a world of disappointment: often to the hopes we most cherish, and hopes that do our nature the greatest honour.” (Oliver Twist, pp. 622–623). Este un moment de la sfîrşitul romanului realist „Oliver Twist” de Charles Dickens (publicat între 1837 – 1839, în serii), un moment în care Oliver îi destăinuie doamnei Maylie tristeţea cu care speranţele lui au fost năruite prin dezamăgirile vieţii prin care acesta trecea.
Plecînd de la aceste gînduri ale lui Twist, m-am gîndit că ar fi bine să aduc în faţa cititorilor un text al unui subiect sensibil, subiect care are strînsă legătură cu citatul redescoperit: despre o pagină din ceea ce înseamnă să fii orfan (instituţionalizat) în România. Este un text pe care vreau să-l trataţi, dragi cititori, cu mare atenţie şi care vreau să fie înţeles întru deplinătatea entităţilor sale empirice. Să fie privit cu sufletul, cu mintea deschisă, fără prejudecăţi, fără stereotipuri, fără rasism, fără mentalităţi greşite sau segregare socială.
Scurt context istoric
Mulți dintre cetățenii contemporani își imaginează că viața de orfan înseamnă să fii transpus într-unul dintre personajele marcante din literatura universală, că înseamnă, totodată, să fi trăit în condițiile realismului englez sau francez din secolul al XIX-lea şi, prin excelenţă, să fii micul Rémi, Cuore, Marius sau Cosette, Pip, Twist sau Copperfield. Foarte mulţi nu ştiu, nu au cum să ştie şi nu trebuie învinovăţiţi pentru momente pe care nu le-au trăit sau nu le vor trăi.
Citește mai mult…
Sursa: Dilema Veche
