Centrul de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie“ al Arhiepiscopiei Bucureştilor există din anul 2006. De anul trecut însă funcţionează la noua adresă din strada Iancu Căpitanu nr. 24, sector 2, cu acces din strada General Dimitrie Salmen nr. 14. Pacienţilor internaţi aici li se oferă atmosfera unui cămin, adăpostit într-o clădire spaţioasă, luminoasă şi utilată cu toate cele necesare, fără a uita de grădina frumos amenajată pe aleile căreia, în zilele calde, bolnavii ies la promenadă. Acest aşezământ destinat celor suferinzi este printre puţinele locuri din ţară unde persoanei umane i se restituie demnitatea, pentru că este tratată cu respect şi, mai mult decât atât, cu dragoste.
În spatele porţii înalte, din fier dantelat, aşteaptă însuşi Sfântul Nectarie. Închipuit într-un mozaic atent lucrat, binecuvântează cu blândeţe pe oricine vine în spitalul ocrotit de el. La parterul clădirii ne întâmpină doi ochi albaştri, „înrămaţi“ în cercuri negre de ochelari, sub care apare, în formă de semicerc, zâmbetul unui chip încărunţit. Este chipul domnului Gheorghe Cacoveanu, asistent social, o prezenţă luminoasă. Ne rezervăm câteva momente de tăcere, pentru a descoperi, pe rând, icoana Sfântului Nectarie, imaginea cu mănăstirea sa din Eghina şi o candelă. Cercetăm cu atenţie întreg spaţiul şi suntem impresionaţi de lucrarea şi amenajarea fără cusur a zidăriei şi a mobilierului. Vizităm întreg imobilul. Pornim de la parter, ajungem la cele două etaje şi, spre final, în mansardă. Totul respiră atmosfera unui cămin, atenţia pentru fiecare detaliu şi o energie benefică a cărei sursă este dragostea. Aşa se explică faptul că între sufletele celor chinuiţi de boală şi cele ale binefăcătorilor se ţese zilnic o legătură care este mai mult decât solidaritate, e comuniune, după modelul sfinţilor Nectarie şi Pantelimon cel din urmă, ocrotitor al bisericii aflate chiar în spatele centrului.
